Reset Password

header_image
Advanced Search
Your search results

Localităţile de pe Valea Iadului – Bulz şi Remeţi – sunt atestate documentar la anul 1406, ca aparţinând domeniului Şinteu, domeniu donat de regele Sigismund de Luxemburg familiei Lack de Santău (C. Suciu, 1967). Chornahaza este denumirea sub care apar împreună localitățile din cursul inferior al văii. Documentul de la 1406 pomenește de “Posessio walachalis Chornahaza”, localitățile de pe Valea Iadului apărând alături de localităţile apropiate, majoritatea atestate mai devreme: Beznea, Borod, Borozel, Corniţel, Lorău, Valea Neagră, Negreni etc.

Toponimia și etnografia vin însă în sprijinul unor teorii istorice care pun începuturile locuirii umane pe vale undeva în epoca dacilor liberi. În sprijinul acestor teorii vin denumirile cătunelor și a sălașurilor de vară (Zâmbru, Guga etc) dar și tradițiile, în special cele legate de sărbătorirea anotimpurilor, care își au sorgintea înaintea sărbătorilor creștine și care sunt specifice întregului spațiu românesc.

De-a lungul istoriei vetrele așezărilor rurale de pe Valea Iadului au trecut pe rând sub asuprirea maghiară și habsburgică, însă memoria colectivă locală reține ca un important eveniment istoric, de care se leagă ființa locurilor, răscoala de la 1784, condusă de Horia, Cloșca și Crișan. Locuitorii Văii Iadului și cei din împrejurimi au participat activ la revolta populară, oștile răsculaților, conduse de Horia și Cloșca retrăgându-se din fața oștilor asupritorilor în pădurile din sud-estul Bihorului. Mai mult decât atât se pare că Horia, la sfârșitul mișcării populare, s-a refugiat în munții din estul Văii Iadului, pădurea de la Scorușet (Școrușetului), locul unde Horia și Cloșca au fost prinși, se află azi pe teritoriul ocolului silvic Remeți.

În 1940 teritoriul Văii Iadului a fost scindat de granița trasată prin Dictatul de la Viena. Sudul regiunii a rămas în teritoriul românesc, iar partea nordică, dinspre vărsarea râului Iad în Crișul Repede, a căzut sub dominația maghiară. Legendele locului vorbesc despre o bună conviețuire a românilor din teritoriile ocupate cu armatele de ocupație. ”Gura satului” vorbește despre faptul că în localitatea Remeți granita a fost trasata prin mijlocul unei case, o camera fiind in Romania, iar restul casei fiind in teritoriul ocupat. Istoria recentă este legată de lucrările de amenajări hidrotehnice și de exploatare a bauxitei, realizate în perioada comunistă. Pe parcursul derulării acestora Valea Iadului a beneficiat de un aport de populație din toate colțurile țării, muncitorii veniți aici, împreună cu familiile fiind concentrați în coloniile de muncă. La finalizarea lucrărilor o partea a acestora au rămas pe Valea Iadului, aceasta fiind perioada in care populația văii a cunoscut cea mai mare dezvoltare.

În prezent economia zonei este axată pe exploatarea resurselor turistice si pe activitățile agricole. Localitățile de pe Valea Iadului se confruntă cu o scădere accentuată a numărului de locuitori si cu fenomenul îmbătrânirii populației.